Strajerul de pe Jepii Mici

17 Iun 2010 Un comentariu

by andreidracones in Din muntii Romaniei, Mitologia Dacica, Vesti din Dacia libera Etichete:Bucegi, dac, dacia, jepii mici, peretele vaii, stanca, strajer

Strajerul de pe Jepii Mici, poza 1

publicat initial pe blog-ul “Dracones – vesti din Dacia Libera”, pe 31 octombrie 2006

Acum vreo 2 săptămâni, am plecat cu un prieten din Bucureşti să urcăm în Caraiman. Vremea se anunţa foarte frumoasă, nu ninsese încă deloc, deci era sigur că vor exista mulţi “turişti”. Am urcat foarte încet în ziua aceea, mai mult decât bătrâneşte, aşezându-ne des la vorbă pe câte o piatră sau privind pereţii stâncoşi ce ne flancau. Dar a meritat, fiindcă nu plecasem să batem recordul, ci mai mult să privim şi să admirăm.

La un moment dat, cu vreo 20 de minute înainte să ajungem la trepte, prietenul meu s-a oprit brusc.

Eu l-am privit surprins, neînţelegând ce a păţit. Mi-a aratat cu degetul pe peretele drept al văii, sus, pe stâncă o formă bine definită, imposibil de confundat – statura unui om, sculptată în stâncă. M-au trecut fiorii. Am început să analizăm, să ne mişcăm de la dreapta la stânga pentru a-l vedea din unghiuri diferite, gândidu-ne că poate felul în care umbrele pică pe stâncă ne joacă feste, deşi dacă stăm să ne gândim la distanţa la care ne aflam, la dimensiunile mari ale “obiectului”, la acea oră din zi şi cu vizibilitate maximă, era imposibil să ne înşelăm. Am scos si aparatul foto, ca sa putem studia şi acasă ceea ce am văzut.

Am inceput să mergem mai repede pentru a ajunge mai aproape de această minunată formaţiune stâncoasă, dacă îi putem spune aşa fără să jignim nici reprezentarea şi nici Artistul.

Strajerul de pe Jepii Mici, poza 3

De acum însă imaginile vorbesc de la sine. Oricine poate vedea (nu fără imaginaţie, însă) statura impunătoare, îmbrăcată în mantie, cu cuşma de dac şi părul lung, având capul uşor plecat ca şi cum ar privi la cei care vin de jos, pe vale, şi cu mâinile ferme odihnindu-se calme pe sabie sau pe o bâta de baci. Este uimitoare totuşi reprezentarea, mai ales dacă luăm în considerare mărimea şi fineţea, fără a a uita poziţionarea strategică, specifică pentru un străjer.

Strajerul de pe Jepii Mici, poza 2

Menţionez că în decursul anilor, am urcat de multe ori pe această vale, dar niciodată nu am remarcat Străjerul. Aşadar, fiindcă abia acum l-am văzut, să însemne că el m-a strigat pe mine? Nu ştiu asta, dar de prezenţa lui acolo nu mă îndoiesc, şi nici de prezenţa altora asemenea lui pe alte creste din Carpaţi.

Strajerul de pe Jepii Mici, poza 4